La aproape 11 ani de la moartea fulgerătoare a regretatei Mădălina Manole, unii dintre apropiați, dar și numeroși fani încă mai caută răspunsuri la întrebările legate de această tragedie. Iar una dintre curiozitățile celor care au adorat-o pe cântăreață are legătură cu așa-zisa relație amoroasă pe care ar fi avut-o cu Radu Vâlcan. Nemulțumit de zvonurile apărute despre “Fata cu părul de foc” și el, prezentatorul de la Antena 1 a lămurit totul în cadrul unui interviu.
Potrivit declarațiilor oferite de Radu Vâlcan, între el și Mădălina Manole nu a fost vorba despre nicio poveste de dragoste și a dat vina pe sărutul din clipul melodiei “Când sunt cu tine”, lansat în 2000. Pe de altă parte, unii dintre martorii au mărturisit că momentul intim s-ar fi repetat în timpul filmărilor de mai multe ori, la cererea cântăreței, conform publicației VIVA! În plus, la acea vreme s-a zvonit că ei s-ar fi văzut de mai multe ori pe ascuns și că ar fi vorbit des la telefon.
“Nu este absolut nimic adevărat. Am cunoscut-o la filmările unui videoclip. O femeie deosebită, un talent extraordinar, dar doar acolo ne-am cunoscut. La videoclip, la filmările pentru videoclip care au durat câteva ore. Probabil că (n.r.: de vină) au fost secvenţele din videoclip. Era o piesă de dragoste. Nu e adevărat. Pe mine mă amuză când citesc astfel de ştiri şi trec peste ele”, a precizat prezentatorul de la Antena 1 în urmă cu ceva timp, relatează spynews.ro.
În vârstă de 44 de ani, Radu Vâlcan este căsătorit cu Adela Popescu din 2015; ei au împreună doi băieți, iar al treilea este pe drum – mezinul familiei va veni pe lume la finalul lui iulie.
Pe 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani, Mădălina Manole a fost găsită, fără suflare, în locuința ei din Otopeni. În urma anchetei efectuate, s-a stabilit că îndrăgita cântăreață s-a sinucis înghițind un pesticid foarte toxic numit Carbofuran, cunoscut sub numele de Furadan. În biletul de adio, scris cu câteva minute înainte să își pună capăt zilelor, regretata cântăreață a notat următoarele:
“Mi-a dăruit Dumnezeu – cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu – cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, – cei mai buni si sacrificaţi părinţi din lume, – frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu! Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos! Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea!
Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu, voi toţi mă iubiţi şi mi-aţi arătat lucrul acesta mereu, tot timpul! Și totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa! Aşa gândesc eu, aşa trebuie! Cum să închei rândurile astea? Cum? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac să nu mai fiu!
Pui mic să rămână o perioadă la Botoşani, cu mama şi tata! Poate mă va ierta, mai târziu! Când va fi mare. Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea! şi să-l iubească mult pe Puiu, rămâne sufletul meu pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru sufletul lui!
Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi dragii mei părinţi şi frate, mergeţi înainte de dragul copilului nostru şi de dragul lui Mihăiţă, vă implor! Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, dar vreau să rămână bani pentru pui mic (şcoli), şi… pentru Mihăiţă, Marian, Mihaela”.